Tresărire..

Şi ce ai face dacă nu ţi-a mai rămas nimic ? Zâmbeşte, nu mai ai nimic de pierdut.

”( not mine )

*

Împovărat cu mii de griji şi de probleme,

Picioarele-ţi cedează sub imensa masă

Plin de noroi, abaia te mişti, alene,

În gol te-afunzi cu pânzele umflate

Cârmaciu-i beat, visează-ntins pe spate.

Şi sub povara-ţi grea pierdută e …

şi ultima speranţă.

Eşti copleşit, cortinele sunt negre

Căzut-ai şi căzut vei fi. E ceaţă.

.

Zâmbeşti. Lumina se arată,

Încet, încet dispare înc-o pată

Şi lumea nu mai pare, parcă, mată.

.

Nu-ţi risipi din frumuseţe.

Te luminezi şi radiezi lumină.

Păstrează-l.

Continuă să vezi doar ce e plin,

Nu gol şi negru. E divin.

Şi poate realizezi că dacă

Zâmbeşti şi râzi, nu-i mai opacă,

Verzui, vioi a devenit,

Un câmp acoperit de trandafiri,

Trezit pe buza unei râpe,

Întors, din nou el va erupe.

.

Chiar de-a rămas un singur drum,

Şi totul pare negru, scrum,

Fără vre-un semn, cu neştiinţă,

O babă oarbă, prinsă-n propia-i voinţă.

De n-a rămas nimic, doar fum şi ceaţă,

Tu nu uita .. înaintează doar cu zâmbetul pe faţă.

by @zaruri