Tresărire..

Şi ce ai face dacă nu ţi-a mai rămas nimic ? Zâmbeşte, nu mai ai nimic de pierdut.

”( not mine )

*

Împovărat cu mii de griji şi de probleme,

Picioarele-ţi cedează sub imensa masă

Plin de noroi, abaia te mişti, alene,

În gol te-afunzi cu pânzele umflate

Cârmaciu-i beat, visează-ntins pe spate.

Şi sub povara-ţi grea pierdută e …

şi ultima speranţă.

Eşti copleşit, cortinele sunt negre

Căzut-ai şi căzut vei fi. E ceaţă.

.

Zâmbeşti. Lumina se arată,

Încet, încet dispare înc-o pată

Şi lumea nu mai pare, parcă, mată.

.

Nu-ţi risipi din frumuseţe.

Te luminezi şi radiezi lumină.

Păstrează-l.

Continuă să vezi doar ce e plin,

Nu gol şi negru. E divin.

Şi poate realizezi că dacă

Zâmbeşti şi râzi, nu-i mai opacă,

Verzui, vioi a devenit,

Un câmp acoperit de trandafiri,

Trezit pe buza unei râpe,

Întors, din nou el va erupe.

.

Chiar de-a rămas un singur drum,

Şi totul pare negru, scrum,

Fără vre-un semn, cu neştiinţă,

O babă oarbă, prinsă-n propia-i voinţă.

De n-a rămas nimic, doar fum şi ceaţă,

Tu nu uita .. înaintează doar cu zâmbetul pe faţă.

by @zaruri

read comments (2)

La capăt de gând (I)

E timpul pentru-o nouă poezie

cu umbra-n spate şi lumina-n faţă.

Să se scrie vis, dorinţă, fantezie,

despre-o lume ce se pierde în distanţă

.

E-o mână care scrie gânduri şi cuvinte

ca să răsune-n alţii a mele ecouri,

Ecouri ce n-au fost spuse, nici iubite,

ecouri ce vin din rai şi din cavouri

.

E-un suflet crăpat de emoţie şi de fapte,

în lumea unde iubirea se vinde la plic

Nu vreau s-aud că-s vorbe deşarte

ce vin de la-un ciudat ce-aduce a pitic.

Şi ştiu că poate n-am nici o şansă

la ceva ce-i un scop suprem pentru toţi,

mai vreau doar 200 grame de speranţă

ca să-mi ţină de foame pân-ajung în morţi.

.

În seară plutesc idei şi-ntind o mână.

M-agăţ de ceva ce tinde spre dorinţă

ce-nfloreşte arzând sub raze de lună.

Ochii se-nchid, şi apare o fiinţă…

.

E-un înger brun ce-mi vine alături

ce mă-ncălzeşte şi-n foc şi-n vânt de afară,

când scriu, visez şi-arunc cu gânduri,

când stau, şi vreau, şi sper că n-o să doară.

Tânjesc să-l simt, şi trec prin mine fluturi.
Încerc să fug, sărind-n-al lui privire,

o singură inimă bătând în două trupuri

Şi încă-un muritor-necat în amintire.

Şi-mi stăruie în gând un chip sublim şi sincer,

Un înger pe care-ai muri să nu-l alungi.

Ea singură-i scânteie-n întuneric…

Doar că nu vrea lumină pe-ale ei dungi.

.

Şi poate par absurd, nebun, făcând aluzii,

Dar nu mă-nteresează, atâta timp cât spun

Emoţia ce-mi stă-n visuri şi-n iluzii,

pasiunea mea pentru-acest înger brun.

read comments (0)

Eşti nebun?!

EU-nu sufăr de nebunie

Mă bucur de ea în fiecare minut

EU-mă desprind de lumea ce ţie

Ţi se pare adevărul absolut.

.

EU-sunt aici să-ţi spun că NU !

Nu-mi place ceea ce văd,

Şi, aş vrea ca tu

În capul tău, înăuntru

Să descoperi licuriciul care

N-ARE STARE !

.

Şi pân-la urmă şi tu o ştii

Ruşinat, în cap o ţii

Nebun ai fost, nebun vei fi.

Hai! să vânăm bazaconii.

<<Nebun ai fost, nebun vei fi>>

by TOTHEairport

read comments (1)