Scris, ca să fie scris …

Imi amintesc de tine,
Cand inca aici erai
Iti bagai nasu-n toate
Si apoi te ofticai

Si poate crezi
Ca lumea-ti sta la picioare
Dar tu nu vezi
Ca nu-i minciuna mai mare

Daca vrei s-arati mai bine
Avem un sfat garantat
Ar fi mai bun pentru tine
Sa iti pui, o punga-n cap

Daca-ai vrea
S-o iei de nevasta
Sa n-o iei
Ca-i urata si proasta

Aveam o mica problema
Vorbeam in somn
Te-am cunoscut pe tine
Si acum, nu pot sa dorm!

In prima zi cu soare
E timp bun pentru-a pleca
Te rog,fa-mi o favoare
Dispari din fata mea

Se canta pe melodia de la Compact - Fata din vis

E a patra oara cand sterg primul vers,
Sperand ca o sa scriu ceva profund.
E doar miez de noapte si inca ma holbez,
Cu somnu’ pe obraji si morcovu’n fund.

12:29 AM

Stau cu capu-n perna si gandu-n cap,
Cu tine-n gand si cu eu in tine,
Pe-o singura perna nu stiu daca incap
Cealalta e fumata sub pat,viseaza,nu mai vine.

12:44 AM

Nu dau 2 chiri pe nici o poezie,
Toti strang laude strigand strident
Le-ar ploua in gura dac-ar incerca sa scrie,
Doar ei ignora tot ce-i evident.

12:51 AM

Imi stau la coada ideile,dar sala-i plina
N-au bilet si vor sa vada tot a doua oara
N-ar fi normal,logic si corect sa vina,
Dar nu-i bine nici sa le las sa moara…

12:58 AM

M-a luat sageata,stand cu ochii in soare,
Zambesti in continuare,e ca si cum ai plange
Astepti sa-mi cada lumea la picioare,
Dar mai jos de atat nu poti ajunge.

3:57 PM

Admiri tot ce ti-ar putea da admiratie
Te intersectezi cu toti, pe rosu sau pe verde,
Nu e vina unui prost politist de circulatie,
Doar o oarecare care stie ca-i bine ce crede.

4:04 PM

Ti se scurge parul pe imaginea perfecta,
Daca ai mai pune o-mana,ai putea fi nimfa,
Cu privirea care a starnit atata cearta,
Ochi atat de adanci,ca-ti pot vedea ceafa…

4:17 PM

Si o dorinta arzatoare ma cuprinde cand te vad
Imi fierbe sangele,in aer plutesc secrete,
Vocea-mi tremura,limba se face nod,
E dorinta de a da cu capul de-un perete.

7:50 PM

@Chira..aargh..aaaa..ahem.

Se pare că mai trăim şi noi …

În exterior lumea e rea.
Închişi în bula noastră roşă
noi încercăm să ne păstrăm animată
micuţa noastră uniune bivalentă.
În exterior e lume rea.
E lumea ce încearcă
ca bula să ne-o spargă
şi să ne tragă …
În exterior e lume rea.

by @zaruri

As(s)beer - bere de la “Moldova”

Mulţumim sponsorilor noştrii inexistenţi! ( aşa s-o zice !?)

Dac-ai sti cum e sa te trezesti dimineata

Sa te ridici incet,sa-ncerci s-auzi

Vocea ce-ti pune zambetul pe fata

Sa stii daca merita-n somn sa te afunzi.

Daca n-auzi,n-are rost sa te trezesti,

Pentru ca acolo n-o sa fie nimeni ce conteaza

Daca n-o vezi,nu vad de ce sa mai traiesti

Ca n-o sa fie nimeni ce emotia-ti contureaza.

Ce n-as da sa canti din nou in intuneric

Cu vocea-ti ca un palpait de lumanare

Si-al tau glas ce-mi sta-n gand vesnic

S-alunge umbrele din lumea ce dispare

Unde conteaza ce la suprafata vezi

Si visurile mi-s calcate in picioare.

Unde-o noapte treaz stai si pierzi,

In alta privesti cum demnitatea moare.

Cu ecouri te-as striga zambind,sa crezi

Ca-I rau sa fugi pe cioburile unei minti ratacitoare,

ca mi-as da foc sa-ti fiu lumina,

sau cenusa sub tine, si n-o sa simt ca doare.

Poate-asa n-ar mai sclipi dileme

Pe-o bolta de ganduri cazatoare

picurand sangele alor mele vene,

Pe-un cer unde as vrea sa-mi fii tu soare.

Tremur cand stiu ca te priveam in noapte

Tresar cand stiu ca te-am prins de mana

Mi-amintesc cum imi cantai in soapte

Cum tu radeai,si eu zambeam,pe-un drum sub luna plina.

Cum stau zgariind peretii sa-mi golesc privirea,

Nimeni nu ma-ntreaba,deci nu pot sa-I raspund

de ce-astept lumina de la capat aiurea…

poate ca-s si eu la capat de gand.

Nu-mi scuip gandurile sa-mi plangeti de mila,

Nu c-ati face altceva decat sa mintiti

Voi imi stingeti scanteia ce tremura subtila

Pentru voi n-as schiopata ca sa fugiti.

Si poate ca drumul meu e-un drum pierdut

Poate ca nimeni nu vrea si nu ma lasa

Poate ajung singur ca la-nceput..

DAR NU-MI PASA!

by eu (da,eu)

De ce e noaptea după zi, nu ziua după noapte,

De ce îmi spui să tac când ţip, nu să vorbesc în şoapte,

De ce tu vrei munţii din loc să-i muţi când poţi să-i ocoleşti

Chiar de-ţi va lua mult timp, mai greu e să-i urneşti,

De ce nu ai nimic de spus când inima alege,

De ce când totul stă în loc, tu mă întrebi “cum merge?”

De ce chiar de eşti înalt, eşti practic foarte mic,

De ce când ai găsit ceva, defapt e doar “nimic”,

De ce să crezi c-adorm singur când amintirea ta m-apasă,

De ce mă-ntreb atâtea când nimănui nu-i pasă,

De ce să cred c-am toată viaţa-n faţă când ea e reliefată

Poate-i ascunsă într-o grotă, lăsându-se căutată,

De ce îmi pierd timpul stând şi scriind când publicul e orb,

De ce să cred că mai exist când ochii lor mă sorb,

De ce nu pot să pescuiesc din timpul care curge,

De ce mereu să vreau mai mult când tot ce am îmi-ajunge,

De ce să cred c-un zeu stă sus şi mă păzeşte

Când totul stă să-mi cadă-n cap, tu-mi spui “EL te iubeşte”,

De ce mai toate s-au schimbat, cât timp am fost plecat?

O clipă am închis un ochi şi toate m-au uitat,

De ce mă chinui să-nţeleg ce-mi spun gurile lor

De ce nu pot să spun: “Hei, tu! Pamânt grăsan, opreşte să cobor! ” .

by @zaruri

Şi ce ai face dacă nu ţi-a mai rămas nimic ? Zâmbeşte, nu mai ai nimic de pierdut.

”( not mine )

*

Împovărat cu mii de griji şi de probleme,

Picioarele-ţi cedează sub imensa masă

Plin de noroi, abaia te mişti, alene,

În gol te-afunzi cu pânzele umflate

Cârmaciu-i beat, visează-ntins pe spate.

Şi sub povara-ţi grea pierdută e …

şi ultima speranţă.

Eşti copleşit, cortinele sunt negre

Căzut-ai şi căzut vei fi. E ceaţă.

.

Zâmbeşti. Lumina se arată,

Încet, încet dispare înc-o pată

Şi lumea nu mai pare, parcă, mată.

.

Nu-ţi risipi din frumuseţe.

Te luminezi şi radiezi lumină.

Păstrează-l.

Continuă să vezi doar ce e plin,

Nu gol şi negru. E divin.

Şi poate realizezi că dacă

Zâmbeşti şi râzi, nu-i mai opacă,

Verzui, vioi a devenit,

Un câmp acoperit de trandafiri,

Trezit pe buza unei râpe,

Întors, din nou el va erupe.

.

Chiar de-a rămas un singur drum,

Şi totul pare negru, scrum,

Fără vre-un semn, cu neştiinţă,

O babă oarbă, prinsă-n propia-i voinţă.

De n-a rămas nimic, doar fum şi ceaţă,

Tu nu uita .. înaintează doar cu zâmbetul pe faţă.

by @zaruri

E timpul pentru-o nouă poezie

cu umbra-n spate şi lumina-n faţă.

Să se scrie vis, dorinţă, fantezie,

despre-o lume ce se pierde în distanţă

.

E-o mână care scrie gânduri şi cuvinte

ca să răsune-n alţii a mele ecouri,

Ecouri ce n-au fost spuse, nici iubite,

ecouri ce vin din rai şi din cavouri

.

E-un suflet crăpat de emoţie şi de fapte,

în lumea unde iubirea se vinde la plic

Nu vreau s-aud că-s vorbe deşarte

ce vin de la-un ciudat ce-aduce a pitic.

Şi ştiu că poate n-am nici o şansă

la ceva ce-i un scop suprem pentru toţi,

mai vreau doar 200 grame de speranţă

ca să-mi ţină de foame pân-ajung în morţi.

.

În seară plutesc idei şi-ntind o mână.

M-agăţ de ceva ce tinde spre dorinţă

ce-nfloreşte arzând sub raze de lună.

Ochii se-nchid, şi apare o fiinţă…

.

E-un înger brun ce-mi vine alături

ce mă-ncălzeşte şi-n foc şi-n vânt de afară,

când scriu, visez şi-arunc cu gânduri,

când stau, şi vreau, şi sper că n-o să doară.

Tânjesc să-l simt, şi trec prin mine fluturi.
Încerc să fug, sărind-n-al lui privire,

o singură inimă bătând în două trupuri

Şi încă-un muritor-necat în amintire.

Şi-mi stăruie în gând un chip sublim şi sincer,

Un înger pe care-ai muri să nu-l alungi.

Ea singură-i scânteie-n întuneric…

Doar că nu vrea lumină pe-ale ei dungi.

.

Şi poate par absurd, nebun, făcând aluzii,

Dar nu mă-nteresează, atâta timp cât spun

Emoţia ce-mi stă-n visuri şi-n iluzii,

pasiunea mea pentru-acest înger brun.

EU-nu sufăr de nebunie

Mă bucur de ea în fiecare minut

EU-mă desprind de lumea ce ţie

Ţi se pare adevărul absolut.

.

EU-sunt aici să-ţi spun că NU !

Nu-mi place ceea ce văd,

Şi, aş vrea ca tu

În capul tău, înăuntru

Să descoperi licuriciul care

N-ARE STARE !

.

Şi pân-la urmă şi tu o ştii

Ruşinat, în cap o ţii

Nebun ai fost, nebun vei fi.

Hai! să vânăm bazaconii.

<<Nebun ai fost, nebun vei fi>>

by TOTHEairport

.

Deschide-ţi o aripă şi zboară in cerc

Şi vezi că lumea-n unu e goală

Să mă ridic, să mă înalţ eu vreau să-ncerc

Să cred că ce am eu nu e o boală

Să fii puternic si măreţ, dar uitat într-un colţ de odaie,

Să ştii, să poţi, să crezi, să vrei

Dar să fii lăsat afară-n ploaie.

Sa umbli cu-o busolă stricată

Ce-arată un nord mereu schimbător

Şi să tot strigi, de fiecare dată :

« De ce-aş avea nevoie de ajutor ? »

Să fii subtil, gentil si delicat

De parc-ar fi mereu prima oară

Dar tot ca un pasiv să fii tratat

De-o lume ce-i mereu superioară.

Mai am nevoie de-o aripă deschisă

S-am un avânt, plonjând spre înalt

Spre-un orizont să-mi fie privirea întinsă

Să fie-nceput, şi-un drum, şi-un final.

Şi va veni si acea clipă odată

Va aparea-ntre îngeri si stafii

Meritând să fie-asteptată

Şi pân’ atunci, să fii,să fii,să fii…

by Ikar